luni, 29 mai 2023

Cum să calculezi valoarea intrinsecă ca Warren Buffett! - Investiții inteligente

Valoarea intrinsecă este o estimare a valorii reale a unei companii, independentă de fluctuațiile pieței sau de percepțiile investitorilor. Pentru a calcula valoarea intrinsecă, Buffett folosește indicatorul numit "owner earnings", adică profitul celui care deține compania. Acesta se obține prin adunarea profitului net al companiei cu amortizarea și scăderea investițiilor de capital și a nevoilor de capital circulant. Owner earnings reprezintă suma pe care un proprietar ar putea să o retragă din companie fără să afecteze operațiunile acesteia.

Owners earnings, cunoscut și sub denumirea de free cash flow disponibil pentru acționari (FCFF - Free Cash Flow to Equity), reprezintă suma de bani generată de o companie și disponibilă pentru acționarii săi după ce au fost acoperite cheltuielile de exploatare, investițiile de capital și alte angajamente financiare. Este un indicator important pentru evaluarea performanței și valorii unei companii pentru acționari. Pentru a determina owners earnings, urmează acești pași:

  1. Identifică fluxurile de numerar din activitățile operaționale: Începe prin a analiza fluxurile de numerar generate de activitățile operaționale ale companiei. Acestea pot include încasările din vânzări, plățile către furnizori, cheltuielile de exploatare și alte activități care generează fluxuri de numerar.

  2. Excludi cheltuielile de investiții: Owners earnings se referă la fluxurile de numerar disponibile pentru acționari după ce au fost acoperite cheltuielile de investiții necesare pentru menținerea și creșterea afacerii. Excludi cheltuielile de capital, cum ar fi achizițiile de active fixe sau investițiile semnificative în infrastructură, care nu sunt direct legate de activitățile curente.

  3. Excludi cheltuielile financiare: Cheltuielile financiare, cum ar fi dobânzile plătite pentru împrumuturi sau datorii, nu sunt considerate parte a fluxului de numerar disponibil pentru acționari. Acestea sunt costuri asociate cu finanțarea și nu reprezintă direct performanța operațională a companiei. Prin urmare, excludi cheltuielile financiare din calculul owners earnings.

  4. Adaugă veniturile financiare: Dacă compania generează venituri financiare, cum ar fi dobânzi din investiții sau dividende de la alte companii, acestea pot fi considerate parte a owners earnings. Adaugă veniturile financiare la fluxul de numerar disponibil pentru acționari.

  5. Adjustează pentru schimbările în capitalul circulant: Owners earnings pot fi influențați de schimbările în capitalul circulant al companiei. Dacă există schimbări semnificative în datorii sau creanțe, ajustează fluxul de numerar pentru a reflecta aceste schimbări.

  6. Calculează owners earnings: După ce ai exclus cheltuielile de investiții, cheltuielile financiare și ai făcut ajustările necesare, adună fluxurile de numerar operaționale și veniturile financiare și scade orice ajustări legate de capitalul circulant. Astfel, vei obține owners earnings, adică fluxul de numerar disponibil pentru acționari. Este important să reții că owners earnings sunt un concept contabil și pot varia în funcție de politica contabilă a companiei și de interpretarea specifică a fluxurilor de numerar relevante. Pentru o evaluare mai precisă, consultarea documentelor financiare ale companiei

Pentru a estima valoarea intrinsecă, Buffett aplică un factor de actualizare la owner earnings, pentru a reflecta valoarea banilor în timp. Factorul de actualizare este rata dobânzii fără risc, adică rata la care se poate împrumuta sau investi banii fără niciun risc. De exemplu, dacă rata dobânzii fără risc este de 5%, atunci 100 de lei primiți astăzi valorează mai mult decât 100 de lei primiți peste un an, pentru că cei 100 de lei primiți astăzi pot fi investiți la o rată de 5% și pot genera 105 lei peste un an. Prin urmare, pentru a calcula valoarea intrinsecă, trebuie să actualizăm owner earnings la valoarea lor prezentă, folosind formula:

Valoare intrinsecă = Owner earnings / Rata dobânzii fără risc

Dacă valoarea intrinsecă este mai mare decât prețul de piață al acțiunilor companiei, atunci aceasta este subevaluată și reprezintă o oportunitate de investiție. Dacă valoarea intrinsecă este mai mică decât prețul de piață, atunci compania este supraevaluată și ar trebui evitată.

Un exemplu concret de aplicare a metodei lui Buffett este cazul companiei Coca-Cola, pe care acesta a achiziționat-o în 1988. La momentul respectiv, prețul unei acțiuni Coca-Cola era de aproximativ 2,5 dolari, iar owner earnings era de aproximativ 0,3 dolari pe acțiune. Rata dobânzii fără risc era de aproximativ 9%. Folosind formula de mai sus, putem calcula valoarea intrinsecă a acțiuni Coca-Cola:

Valoare intrinsecă = 0,3 / 0,09 = 3,33 dolari

Rezultatul ne arată că Coca-Cola era subevaluată în 1988, având o valoare intrinsecă mai mare decât prețul de piață. Buffett a profitat de această situație și a cumpărat aproximativ 7% din acțiuni, făcând o avere în următorii ani.

Formula Buffett este un instrument util pentru a evalua potențialul unei investiții, dar nu este singurul factor care trebuie luat în considerare. De exemplu, formula nu ține cont de riscurile afaceri, concurența sau schimbările din industrie care pot afecta performanța unei companii. De aceea, este important să facem și alte cercetări înainte de a lua o decizie financiară.

O altă formulă pentru a  determina valoarea intrinsecă a unei companii conform lui Buffett este una simplă, bazată pe rata de rentabilitate a capitalului propriu (ROE) și pe rata de reinvestire a profitului (RR).

Formula este următoarea:

Valoare intrinsecă = Profit pe acțiune x (8,5 + 5 x ROE) x (4 / Rata dobânzii fără risc)

Unde:

- Profit pe acțiune este cât câștigă o companie pentru fiecare acțiune deținută de un investitor.

- ROE este cât câștigă o companie pentru fiecare dolar investit în capitalul propriu.

- RR este cât din profit reinvestește o companie în afacerea sa, în loc să îl distribuie ca dividend.

- Rata dobânzii fără risc este rata de rentabilitate a unei investiții sigure, cum ar fi obligațiunile guvernamentale.

- Coeficientul 8,5: Acesta este un factor de ajustare care poate varia în funcție de contextul și industria specifică în care activează compania. Valoarea de 8,5 poate fi considerată o estimare generală a multiplicatorului folosit pentru a reflecta valoarea atribuită fluxului de numerar viitor al companiei.

- Coeficientul 5: Acesta este un multiplicator care se bazează pe ROE (Return on Equity), care este o măsură a rentabilității financiare a companiei. Utilizarea coeficientului 5 sugerează că se dorește o creștere exponențială a valorii acțiunilor pe măsură ce ROE crește. Cu cât ROE este mai mare, cu atât valoarea acțiunilor crește mai rapid.

- Coeficientul 4: Acesta reprezintă raportul dintre un factor de ajustare și rata dobânzii fără risc. Coeficientul de 4 poate fi considerat o valoare medie estimată și poate varia în funcție de mediul economic și de riscul perceput al investiției. Acest coeficient este utilizat pentru a aduce în calcul valoarea actuală a fluxului de numerar generat de companie în comparație cu o investiție considerată fără risc.

Este important de menționat că valorile exacte ale acestor coeficienți pot varia în funcție de metodele și criteriile folosite de analiști și investitori în evaluarea valorii intrinseci a acțiunilor. În practică, acești coeficienți pot fi ajustați în funcție de circumstanțele specifice și de informațiile relevante despre companie și piața în care activează.

Să luăm ca exemplu tot cazul Coca-Cola în anul 1988, când Buffett a început să cumpere acțiuni la această companie.

În 1988, Coca-Cola avea următorii indicatori financiari:

- Profit pe acțiune = 0,3 dolari

- ROE = 33,3%

- RR = 100%

- Rata dobânzii fără risc = 9%

Folosind formula de mai sus, putem calcula valoarea intrinsecă a acțiuni Coca-Cola:

Valoare intrinsecă = 0,3 x (8,5 + 5 x 3,3) x (4 / 9) = 3,33 dolari

Rezultatul este același ca cel al formulei precedente care ne arată că Coca-Cola era subevaluată în 1988, având o valoare intrinsecă mai mare decât prețul de piață. Buffett a profitat de această situație și a cumpărat aproximativ 7% din acțiuni.

Astfel, el a obținut o rentabilitate extraordinară pe termen lung, deoarece Coca-Cola și-a menținut poziția dominantă pe piața băuturilor carbogazoase și a crescut constant profitul și dividendul.

Concluzia este că formula lui Buffett ne poate ajuta să identificăm companii de calitate, care au potențial de creștere și care sunt vândute la un preț rezonabil.

Nu uitați că aceste formule nu țin cont de riscurile afaceri, concurența sau schimbările din industrie care pot afecta performanța unei companii. De aceea, este important să facem și alte cercetări înainte de a lua o decizie financiară.

Mă găsiți și pe YouTube @managementul investițiilor unde am realizat un material similar dar mai în detaliu despre acest subiect

Mulțumesc pentru atenția voastră pe data viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu