Cum să Utilizezi Estimările Analiștilor și Țintele de Preț în Deciziile de Investiții

 

**Cum să Utilizezi Estimările Analiștilor și Țintele de Preț în Deciziile de Investiții**

În lumea complexă a piețelor financiare, rapoartele analiștilor sunt instrumente care îți pot oferi informații valoroase pentru a lua decizii informate de investiții. Dar aceste date ca să fie cât mai valoroase trebuie să fie furnizate de companii de renume global, cum ar fi S&P Global Market Intelligence, care colectează informații din diverse surse, inclusiv documente de reglementare, informatii de la diferite burse de valori, site-uri web ale companiilor și agenții de știri. În plus, S&P adună estimări ale câștigurilor viitoare, veniturilor și țintelor de preț pe 12 luni, provenite de la analiștii din firmele de cercetare independente, bănci de investiții și brokeri.

 Cum Funcționează Industria de Cercetare Financiară

Înainte de a analiza estimările financiare, este important să înțelegem cum funcționează industria de cercetare a valorilor mobiliare, care produce aceste estimări.

 🏦 Wall Street și Rolul său în Estimările Financiare

Termenul „Wall Street” este folosit pentru a descrie întreaga industrie a piețelor financiare din New York, dar, datorită globalizării, Wall Street-ul poate include acum și companii din întreaga lume care se ocupă cu piețele financiare. Wall Street cuprinde atât companii care oferă servicii pentru instituții financiare dar și pentru investitori individuali.

**Firmele de tip „Sell-Side”** sunt cele care publică estimările și prognozele pe care le întâlnim frecvent în mass-media și pe diverse platforme financiare. Acestea furnizează cercetări și servicii de tranzacționare pentru firmele de tip „Buy-Side”, care gestionează bani în numele clienților.

 💼 Firmele „Buy-Side” și Cum Utilizează Cercetările

Firmele „Buy-Side” sunt instituții precum fondurile de pensii, companiile de asigurări, fondurile speculative (hedge funds), consultanții de investiții și altele. Aceste instituții pot gestiona fonduri în mod intern sau pot apela la manageri de active externi. Firmele „Buy-Side” angajează analiști și manageri de portofolii care își creează propriile strategii de investiții.

 💹 Firmele „Sell-Side” și Cercetările pe care le Furnizează

Firmele „Sell-Side” angajează economiști, analiști și strategii care oferă cercetări macroeconomice și specifice anumitor sectoare sau companii. Acestea sunt esențiale pentru firmele „Buy-Side”, deoarece oferă informații valoroase pentru luarea deciziilor de investiții.

Relația dintre Analiștii „Buy-Side” și „Sell-Side”

Chiar dacă managerii de fonduri pot avea propriile echipe de analiști, ei continuă să utilizeze cercetările analiștilor „Sell-Side” din mai multe motive:

1. **Acces la Companii:** Analiștii „Sell-Side” au contacte cu diverse companii și pot organiza întâlniri sau apeluri cu managementul acestora pentru a oferi o înțelegere mai profundă.

   

2. **Perspective și Scenarii Diverse:** Analiștii „Sell-Side” oferă o gamă variată de perspective și scenarii, care sunt utile pentru dezvoltarea propriilor modele de investiții.

 Factori care Influențează Estimările Analiștilor

Estimările „Buy-Side” sunt realizate intern și rămân confidențiale, în timp ce prognozele „Sell-Side” sunt deseori folosite ca instrumente de promovare a serviciilor de cercetare ale firmelor respective. Analiștii „Sell-Side” trebuie să ia în considerare mai mulți factori când fac recomandări, inclusiv riscurile de carieră și tendința de a se alinia cu opinia majorității, accesul la companii și relațiile cu băncile de investiții.

Hai să detaliem cum funcționează sistemul și cum diferiții factori menționați influențează estimările analiștilor, astfel încât să poți lua decizii mai bine informate în ceea ce privește investițiile:

１. Diferențele între Estimările „Buy-Side” și „Sell-Side”

Buy-Side:

Estimările sunt realizate de analiști interni angajați de firme de administrare a activelor, fonduri mutuale, fonduri de hedging sau alte instituții de investiții.

Scop: Să ajute organizația să ia decizii de investiții bazate pe analize fundamentale și tehnice.

Confidențialitate: Aceste estimări nu sunt publice, deoarece reprezintă o parte esențială a avantajului competitiv al acestor firme.

Impact asupra deciziilor de investiții personale: Nu ai acces la ele direct, dar ele influențează semnificativ fluxurile de capital mari din piață, ceea ce poate mișca prețurile.

Sell-Side:

Estimările sunt realizate de analiști angajați de bănci de investiții sau firme de brokeraj care oferă servicii de cercetare pentru clienți externi.

Scop: Să genereze comisioane pentru tranzacții, să promoveze serviciile băncii și să atragă clienți către investițiile recomandate.

Publicitate: Aceste prognoze sunt publicate sub formă de rapoarte de analiză și sunt adesea distribuite maselor prin diverse canale (ex. Bloomberg, Reuters, etc.).

Impact asupra deciziilor de investiții personale: Ai acces la ele, dar este esențial să înțelegi că pot fi influențate de alte interese (vezi mai jos).

２. Factori Care Influențează Estimările Analiștilor „Sell-Side”

Analiștii „Sell-Side” sunt afectați de mai mulți factori interni și externi, care pot influența obiectivitatea și acuratețea estimărilor lor. Iată ce ar trebui să știi:

a. Riscurile de carieră și alinierea cu opinia majorității

Efectul de turmă (Herd Mentality): Analiștii preferă să emită estimări similare cu ceilalți pentru a reduce riscul carierei. Dacă fac o prognoză diferită de consens și greșesc, pierd credibilitate.

Dacă greșesc în aceeași direcție ca restul analiștilor, este mai puțin probabil să fie criticați.

Impact asupra deciziilor tale:

Estimările pot fi mai conservatoare sau prea optimiste, bazându-se pe consensul pieței, nu pe o analiză independentă.

Este important să verifici dacă recomandările analiștilor au justificări fundamentale solide sau doar urmează tendința generală.

b. Accesul la companii și relațiile cu managementul

Acces privilegiat: Analiștii „Sell-Side” au adesea acces direct la conducerea companiilor prin interviuri, teleconferințe sau evenimente precum zilele investitorilor.

Acest acces poate influența estimările, deoarece companiile pot oferi informații favorabile pentru a încuraja o perspectivă pozitivă.

Presiunea companiilor: Companiile listate pot descuraja recomandările negative prin limitarea accesului analiștilor la informații suplimentare sau prin presiuni indirecte.

Impact asupra deciziilor tale:

Fii atent la raportările extrem de pozitive și încearcă să identifici potențiale conflicte de interese. Dacă estimările par prea optimiste în comparație cu realitatea fundamentală a companiei, este un semnal de avertizare.

c. Relațiile cu băncile de investiții

Conflicte de interese: Unele firme de investiții folosesc rapoartele de cercetare ca instrumente pentru a sprijini alte activități, cum ar fi ofertele publice inițiale (IPO-uri), plasamentele private sau fuziunile și achizițiile.

O bancă de investiții care oferă servicii unei companii ar putea exercita presiuni asupra analiștilor să emită rapoarte pozitive despre acea companie.

Exemplu concret: În cazul unui IPO, rapoartele de analiză publicate înainte sau imediat după listare sunt deseori optimiste pentru a atrage investitori. După perioada inițială, prețurile pot să scadă brusc dacă nu există o justificare fundamentală.

Impact asupra deciziilor tale:

Dacă o companie are o relație strânsă cu banca ce oferă analiza, este posibil ca estimările să fie părtinitoare. Verifică dacă analiștii independenți oferă o perspectivă diferită.

d. Compensația analiștilor

Motivația financiară: Compensația analiștilor poate fi legată de comisioanele generate de echipa de vânzări sau de relațiile de afaceri ale firmei. Acest lucru poate crea o motivație să emită recomandări pozitive.

Impact asupra deciziilor tale:

Analiștii „Sell-Side” sunt mai predispuși să emită recomandări de tip „Buy” decât „Sell”, deoarece acestea generează mai multe comisioane și sprijină relațiile comerciale.

３. Cum Poți Folosi Aceste Informații în Deciziile Tale de Investiții

a. Nu te baza doar pe estimările „Sell-Side”

Utilizează rapoartele „Sell-Side” ca punct de plecare pentru analiza ta, dar verifică fundamentele companiei, cum ar fi creșterea veniturilor, marjele de profit, datoriile și fluxurile de numerar.

Compară mai multe surse independente (ex. Morningstar, Seeking Alpha, Stock Analisys, Guru Focus, grupuri sau analiști independenți, baze de date etc.).

b. Fii atent la recomandările unanime

Dacă o companie este lăudată în unanimitate, poate indica o „supraîncălzire” a acțiunii (ex. supraevaluare). Verifică dacă evaluarea este justificată de rezultate financiare concrete.

c. Evaluează riscurile ascunse

Caută potențiale riscuri sau factori negativi care ar putea fi minimizați în rapoarte, cum ar fi concurența, reglementările sau dependența de un anumit produs.

d. Observă cum reacționează prețul acțiunii

Uneori, piețele anticipează informațiile incluse în rapoarte. Dacă prețul unei acțiuni a crescut deja semnificativ înainte de publicarea unui raport optimist, este posibil ca impactul recomandării să fie deja „inclus în preț”.

Analizele „Sell-Side” pot fi o resursă utilă, dar trebuie privite cu scepticism și completate cu propria cercetare. Fii conștient de influențele externe care le pot afecta obiectivitatea, iar atunci când iei decizii de investiții, bazează-te pe o evaluare solidă a fundamentelor financiare ale companiei și pe o înțelegere clară a riscurilor pieței.

 Estimările Valorii Corecte (Fair Value) vs Țintele de Preț (Price Target)

Atunci când vorbim despre „valoarea corectă” a unei companii, vorbim despre o estimare a valorii acesteia pe baza unor presupuneri fundamentale. Aceasta se calculează de obicei prin metoda fluxurilor de numerar actualizate (DCF), care presupune estimarea fluxurilor de numerar viitoare și aplicarea unei rate de actualizare. Estimările de valoare corectă reflectă un calcul teoretic despre cât ar trebui să valoreze o companie pe termen lung, ținând cont de riscurile și oportunitățile aferente.

 📈 Ce Este Valoarea Corectă sau Valoarea Intrinsecă (Intrinsec Value) ?

Valoarea corectă este estimarea prezentă a tuturor fluxurilor de numerar viitoare pe care compania le poate genera. Calculul acestora presupune actualizarea fluxurilor de numerar viitoare folosind o rată de actualizare, care reflectă riscurile asociate investiției.

De exemplu, modelul DCF este utilizat frecvent pentru estimarea valorii corecte, pe baza a 10 ani de fluxuri de numerar și o valoare terminală, care estimează fluxurile de numerar pe termen lung.

 🎯 Cum Se Folosesc Țintele de Preț?

Țintele de preț, pe de altă parte, sunt estimări realizate de analiști cu privire la prețul la care se va tranzacționa o acțiune într-o perioadă de 12 luni. Aceste estimări se bazează pe prognoza câștigurilor pe acțiune (EPS) și pe multiplii de evaluare (cum ar fi raportul P/E). De exemplu, o țintă de preț de 576 USD pentru Adobe implică un raport P/E de 36,5x pentru EPS-ul estimat pe 2025.

Este important să menționăm că estimările de preț sunt influențate nu doar de prognozele financiare, dar și de sentimentul pieței și de percepțiile investitorilor.

Hai să descompunem informația pentru a clarifica dacă o țintă de preț de 576 USD pe acțiune pentru Adobe (ADP) este realistă, ținând cont de factorii menționați (număr de acțiuni în circulație, perspective de răscumpărare, creșterea EPS și valoarea de piață proiectată). Vom analiza pas cu pas:

1. Calcule de bază pentru a evalua ținta de preț

• Ținta de preț: 576 USD/acțiune.
• Număr actual de acțiuni în circulație: 435,30 milioane.
• Valoarea de piață actuala (Market Cap): 189.52 de miliarde USD
  Valoarea de piață poate fi calculată astfel: $$\text{Market Cap} = \text{Preț pe acțiune} \times \text{Număr de acțiuni}$$ $$\text{Market Cap estimată} = 576 \, \text{USD} \times 435,3 \, \text{milioane} = 250,77 \, \text{miliarde USD}$$
• Așadar, valoarea de piață va fi de peste 250 miliarde USD, conform calculelor.  

2. Creșterea EPS și Multiplii de Evaluare (P/E Ratio)

• Ținta de preț este bazată pe un P/E ratio de 36,5x pentru EPS-ul estimat în 2025.

• Dacă ținta este de 576 USD/acțiune, atunci EPS-ul proiectat poate fi calculat astfel:

  $$\text{EPS estimat }\hat{\text{ı}}\text{n 2025 }= \frac{\text{Preț pe acțiune}}{\text{P/E ratio }}= \frac{576}{36,\mathrm{5 }}\approx 15,78\text{USD}$$

Eu consider mai relevant datorita contextului actual o crestere mai conservatoare de 4% sau 6%

• Creștere EPS conservatoare (4%-6%):
  EPS-ul curent este de 12 USD. O creștere de 4%-6% în 2025 va duce EPS-ul în acest interval: 12.48 USD - 12.72 USD 

• EPS-ul proiectat de 15,78 USD este mai mare decât acest interval mai conservator, ceea ce înseamnă că analiștii probabil presupun:

• O creștere EPS mai mare decât 6% mai exact de 31.5% , 
• O reducere agresivă a numărului de acțiuni prin răscumpărări sau ambele.

3. Impactul răscumpărărilor asupra EPS

Răscumpărările reduc numărul de acțiuni în circulație, ceea ce crește automat EPS-ul (dacă profitul net rămâne constant). Dacă Adobe răscumpără acțiuni semnificative în 2025, EPS-ul poate crește mai mult decât rata conservatoare de 4%-6%.

• Scenariu realist pentru răscumpărări:
  Să presupunem că Adobe reduce numărul de acțiuni cu 5%-7% prin răscumpărări  în 2025:

• Număr de acțiuni după răscumpărări (6% reducere):

  $$435,3 \times (1 - 0,06) \approx 409,2 \, \text{milioane}$$

• EPS-ul nou:
  Dacă profitul net rămâne același, dar numărul de acțiuni scade, EPS-ul crește proporțional.

• Cu un EPS de bază estimat la 14 USD fără răscumpărări:

• Acest EPS ajustat se apropie de 15,78 USD, ceea ce face ținta mai realistă.

4. Evaluarea multiplicatorului P/E de 36,5x

Un P/E de 36,5x este considerat ridicat pentru majoritatea companiilor, dar poate fi justificat dacă:

• Adobe continuă să crească veniturile și profitabilitatea peste media industriei.

 

Imaginea de mai sus indică un tred ascendent dar nu pe toate segmentele de venituri.

• Compania operează într-un sector în creștere (software, cloud computing), unde multiplii P/E mai mari sunt obișnuiți. 
• Ratele dobânzilor rămân favorabile, făcând evaluările ridicate mai acceptabile. (Cash & Equivalents > Total Debt)

Comparație cu industria:
Dacă alte companii din sector (Microsoft, Salesforce) se tranzacționează la multipli P/E de 30x-40x, acest nivel poate fi considerat rezonabil.

5. Factori de risc care pot influența atingerea țintei de 576 USD

• Creștere sub așteptări: Dacă Adobe are o creștere EPS mai mică de 6% sau dacă răscumpărările sunt mai puține decât se așteaptă, ținta de preț poate deveni prea optimistă.
• Competiția: Software-ul și cloud-ul sunt piețe competitive, iar companiile precum Microsoft sau alte startup-uri pot eroda cota de piață a Adobe.
• Multiplii în scădere: Dacă ratele dobânzilor cresc sau dacă sentimentul pieței se deteriorează, multiplii P/E de 36,5x pot fi considerați exagerați, ceea ce ar reduce ținta de preț.
• Condițiile economice: O încetinire economică ar putea afecta cererea pentru produsele software ale Adobe.

Ținta de preț de 576 USD/acțiune este realistă, dar implică mai multe ipoteze optimiste:

- O creștere a EPS mai mare decât rata conservatoare de 4%-6% (posibil susținută de răscumpărări agresive).

- Multiplii de evaluare (P/E) de 36,5x rămân stabili sau cresc.

- O piață generală favorabilă, fără scăderi bruște ale sentimentului investitorilor.

Dacă vrei să investești, evaluează dacă Adobe poate livra aceste rezultate și analizează factori precum politica de răscumpărări și raportările financiare viitoare. Totuși, având în vedere riscurile, o analiză mai conservatoare ar putea lua în considerare un scenariu cu un P/E mai scăzut sau o creștere EPS moderată.

Lecția din Bula Dot Com

În 1999-2000, Cisco a devenit una dintre cele mai valoroase companii din lume, dar prețul său a scăzut semnificativ după un vârf atins în martie 2000. În această perioadă, analiștii, precum George Kelly de la Morgan Stanley, au emis ținte de preț care, deși corecte pe termen scurt, nu au fost reevaluate corect pe termen lung, ceea ce a dus la o pierdere de încredere în estimările lor.

Greșeala analiștilor în cazul Cisco și a altor companii din perioada bulei dot-com (1999-2000) poate fi înțeleasă prin mai multe perspective legate de evaluare, contextul pieței și metodologia folosită. Iată o detaliere a erorilor și implicațiilor:

1. Estimări nerealiste de creștere pe termen lung

Analiștii, inclusiv George Kelly, au supraestimat potențialul de creștere pe termen lung al Cisco, bazându-se pe o piață aflată în expansiune rapidă. Deși Cisco era un lider tehnologic bine poziționat în domeniul echipamentelor de rețea, ipotezele lor s-au dovedit excesiv de optimiste, din mai multe motive:

Ignorarea ciclurilor economice: Previziunile lor presupuneau o creștere liniară, pe termen lung, fără a lua în considerare posibilele corecții economice, încetiniri în adoptarea tehnologiei sau saturația pieței.

Supradimensionarea pieței adresabile: Se presupunea că cererea pentru echipamente de rețea și internet va crește exponențial, fără să ia în calcul constrângerile financiare sau tehnologice.

Aceasta a dus la evaluări mult peste valoarea reală a fluxurilor de numerar viitoare ale companiei.

2. Folosirea multiplicatorilor exagerați

La apogeul bulei dot-com, companiile de tehnologie erau evaluate pe baza multiplicatorilor de preț (P/E) sau a altor indicatori financiari, care nu mai reflectau realitatea fundamentală a afacerilor.

În cazul Cisco, multiplicatorii erau uriași, uneori peste 100x profitul anual. Aceste valori presupuneau că Cisco ar fi continuat să crească la ritmuri de 30%-50% anual timp de mai multe decenii.

Acest tip de evaluare a fost alimentat de un optimism extrem în rândul investitorilor și analiștilor, care nu au reevaluat corect aceste așteptări odată ce piața a început să încetinească.

3. Concentrarea exclusivă pe rezultatele pe termen scurt

Analiștii s-au concentrat prea mult pe performanțele financiare din trimestrele imediate și pe țintele de preț pe termen scurt. Când Cisco a raportat rezultate spectaculoase în anii 1999-2000, acestea au fost interpretate ca un semnal că succesul va continua la nesfârșit.

Neglijarea semnalelor de încetinire: Pe măsură ce economia începea să dea semne de răcire în 2000, iar cererea pentru echipamente de rețea devenea mai puțin sigură, analiștii au întârziat să ajusteze prognozele.

Ținte de preț prea ambițioase: Țintele de preț stabilite de analiști erau adesea bazate pe scenarii nerealiste, fără a evalua riscurile unei corecții pe piață.

4. Lipsa reevaluărilor în fața schimbărilor macroeconomice

În 2000, piața a început să sufere din cauza:

Corecției excesive a acțiunilor supraevaluate: Investitorii au început să se retragă din companiile tehnologice, provocând scăderi drastice ale prețurilor.

Reducerii cheltuielilor IT: Companiile au început să își ajusteze bugetele, ceea ce a dus la scăderea cererii pentru echipamentele Cisco.

Analiștii nu au ajustat suficient de rapid țintele de preț pentru a reflecta aceste schimbări. Ei au continuat să susțină evaluări ridicate pentru Cisco, deși fundamentele pieței se deteriorau vizibil.

5. Dependența excesivă de narațiuni de piață

În perioada dot-com, analiștii și investitorii au fost prinși în "povestea" succesului tehnologic. Cisco, fiind un lider al revoluției internetului, a devenit o acțiune-simbol. Acest lucru a dus la:

O tendință de herd mentality (urmărirea tendinței pieței fără o analiză independentă).

Ignorarea datelor fundamentale și a evaluării prin modele mai conservatoare, cum ar fi Discounted Cash Flow (DCF), care ar fi arătat riscurile supraevaluării.

Consecințe ale greșelilor

Pierderea de încredere: Atunci când prețul Cisco s-a prăbușit după martie 2000, investitorii au pierdut încrederea nu doar în acțiune, ci și în analizele făcute de bănci precum Morgan Stanley.

Lecții în evaluare: Acest episod a demonstrat cât de periculos este să supraestimezi creșterea pe termen lung și să ignori riscurile macroeconomice.

Concluzie

Eșecul analiștilor de a ajusta rapid și corect estimările pentru Cisco a fost cauzat de optimismul excesiv, dependența de prognoze nerealiste și ignorarea schimbărilor de piață. Acest episod rămâne o lecție importantă despre importanța reevaluării constante a țintelor de preț și a concentrării pe fundamente, mai degrabă decât pe tendințele pe termen scurt.

Valoarea Reală a Prognozelor Analiștilor

Estimările și țintele de preț au limitările lor, dar pot fi extrem de utile dacă sunt folosite corect. Cea mai bună metodă de a le utiliza este să înțelegi ce implică și să te asiguri că acestea sunt realiste în contextul pieței. În loc să le consideri simple recomandări, folosește-le pentru a dezvolta propriile evaluări și pentru a evalua riscurile și oportunitățile.

Prognozele analiștilor sunt un punct de plecare, dar trebuie să le folosești ca parte a unei analize mai ample. Astfel, vei putea construi un portofoliu de investiții bine fundamentat și să identifici când lucrurile merg conform planului sau când trebuie să îți ajustezi strategia.

Acest articol te poate ghida în utilizarea eficientă a estimărilor analiștilor și a țintelor de preț pentru a-ți construi o viziune clară asupra unei posibile investiții și pentru a-ți ajusta strategia de investiție în funcție de evoluțiile pieței.

Noroc & Risc

Norocul și riscul sunt frați. Atât unul, cât și celălalt ilustrează faptul că fiecare rezultat obținut în viață este ghidat de alte forțe decât efortul individual.

Scott Galloway, profesor la Universitatea din New York, are o opinie similară, de care este foarte important să ne amintim atunci când evaluăm succesul - atât pe al nostru, cât și pe al celorlalți: "Nimic nu este întra-atât de bun sau de rău precum pare".

Norocul și riscul se întâmplă fiindcă lumea este prea complexă pentru că 100% dintre acțiunile tale să dicteze în proporție de 100% rezultatele pe care le obții. Sunt determinate de același lucru: tu ești un singur om într-un într-un joc cu alte șapte miliarde de oameni și cu elemente mobile infinite. Impactul accidental al acțiunilor asupra cărora nu deții controlul poate fi mai semnificativ decât impactul acțiunilor pe care le întreprinzi în mod conștient.

Dacă le acorzi respectul cuvenit norocului și riscului, îți dai seama că, atunci când evaluezi succesul financiar al unei persoane - al tău sau al celorlați - nimic nu este niciodată întra-atât de bun sau de rău precum pare.

Dacă eu cumpăr o acțiune și, după cinci ani, constat că nu mi-a adus niciun profit. Este posibil să fi luat o decizie proastă când am cumpărat-o. Dar, este posibil și să fi luat o decizie bună, cu 80% șanse de a genera bani, doar că s-a întâmplat să pic pe partea ghinionistă de 20%. De unde știu care dintre cele două variante este cea corectă? Am făcut o greșeală sau doar m-am confruntat cu realitatea riscului?

Putem măsura din punct de vedere statistic anumite decizii pentru a afla dacă sunt înțelepte. Dar în viața reală, de zi cu zi, nu facem asta. E prea greu. Preferăm poveștile simple, care nu prezintă complicații, dar ele ne induc adesea în eroare.

Nu o sa vedem pe coperta revistei Forbes investitori săraci care au luat decizii bune, dar care s-au confruntat cu partea nefericită a riscului. Însă, cu siguranță o să vedem investitori bogați care au luat decizii bunicele sau chiar nesăbuite și care au avut noroc.

Periculos este că, atunci când vine vorba de bani, cu toții încercăm să descoperim ce anume merge și ce nu. 

Ce strategii de investiți funcționează? Care dintre ele nu funcționează?

Cum să te îmbogățești? Cum să eviți sărăcia?

Tindem sa învățăm aceste lecții observând reușitele și eșecurile altora și spunând: " Trebuie să faci exact cum a făcut el, evită să faci ce a făcut ea".

Dacă am avea o baghetă magică, am afla cu exactitate în ce proporție au fost determinate aceste rezultate de acțiuni repetabile versus rolul arbitrar al riscului și al norocului, care au împins acțiunile într-o direcție sau în alta. Dar nu avem o baghetă magică. Avem un creier care preferă răspunsurile ușoare și care nu prea este interesant de nuanțe. Prin urmare, ne poate fi extrem de greu să identificăm trăsăturile pe care ar trebui să le imităm sau să le evităm. 

Benjin Graham este cunoscut drept unul dintre cei mai mari investitori ai tuturor timpurilor, părintele investițiilor bazate pe valoare și mentorul care l-a îndrumat încă de la început pe Warren Buffett. Însă, succesul lui în investiții s-a datorat, în cea mai mare parte, faptului că deținea un pachet enorm de acțiuni GEICO, care, după cum el însuși a recunoscut, sfida aproape toate regulile diversificării pe care chiar Graham le-a prezentat în lucrările lui celebre. 

La fel putem spune și despre Mark Zuckerberg că este un geniu pentru că, în 2006, a refuzat oferta celor de la Yahoo! de 1 miliard de dolari pentru achiziționarea companiei sale. A prevăzut viitorul și s-a ținut pe poziții. Pe de altă parte, compania Yahoo! este criticată cu aceeași înverșunare pentru că a refuzat o ofertă profitabilă de achiziție din partea celor de la Microsoft - fraierii ăia ar fi trebuit să ia banii cât încă mai puteau! 

Riscul este sosia norocului și viceversa. 

Norocul ți-l faci și singur, atunci când ești disciplinat, consistent în munca sau strategia pe care ai ales-o și desigur obiectivul trebuie să aibă sens pentru modul cum vezi tu viața și cum te vezi tu mai târziu în viața, iar drumul până la obiectivul final să aibă parte și de mai multe împliniri sau mai multe etape sau obiective mai mici îndeplinite.

Warren Buffett: Aceasta este greșeala numărul 1 pe care o fac părinții când îi învață pe copii despre bani

Dacă există o persoană care înțelege importanța de a-i învăța pe copii despre responsabilitatea financiară, aceasta este Warren Buffett.

Înainte de a deveni CEO al Berkshire Hathaway, legendarul investitor a început o mână de afaceri mici – începând cu vârsta de șase ani, când a cumpărat un pachet de șase Cola pentru 25 de cenți și a vândut fiecare cutie pentru un nichel. De asemenea, vindea reviste și gumă din ușă în ușă.

„Tatăl meu a fost cea mai mare inspirație pentru mine”, a spus Buffett într-un interviu pentru CNBC în 2013. „Ceea ce am învățat la o vârstă fragedă de la el a fost să am obiceiurile potrivite devreme. Economiile au fost o lecție importantă pe care am învățat-o de la el.”

Când a fost întrebat care crede că este cea mai mare greșeală pe care o fac părinții atunci când își învață copiii despre bani, miliardarul a spus: „Uneori, părinții așteaptă până când copiii lor sunt adolescenți înainte de a începe să vorbească despre gestionarea banilor – când ar putea începe când copiii lor sunt la vârsta de preșcolar”.

Timpul este un factor

Da, ai citit bine: preșcolar. Potrivit lui Buffett, cercetătorii au observat că 80% din creșterea creierului nostru are loc până la vârsta de 3 ani.

Un raport publicat de cercetători de la Universitatea Cambridge a arătat că abilitățile financiare ale copiilor încep să se formeze de la o vârstă fragedă. Potrivit studiului, copiii pot să recunoască valoarea banilor și să facă diferența între nevoi și dorințe la vârsta de 3 sau 4 ani. Mai mult, până la 7 ani, copiii își stabilesc deja obiceiurile și atitudinile față de economisire, cheltuire și împrumutare, care vor avea un impact asupra vieții lor financiare adulte.

„Majoritatea părinților știu deja cât de important este să-și învețe copiii despre bani și cum să-i gestioneze corect”, a recunoscut Buffett. Dar există o diferență între a cunoaște și a acționa.

Potrivit unui sondaj din 2018 al lui T. Rowe Price, care a adunat răspunsuri de la 1.014 părinți (ai copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani) și peste 1.000 de adulți tineri (cu vârste între 18 și 24 de ani), doar 4% dintre părinți au spus că au început să discute subiecte financiare cu copiii lor înainte de vârsta de 5 ani.

Treizeci la sută dintre părinți au început să-și educe copiii despre bani la vârsta de 15 ani sau mai mult, în timp ce 14% au spus că nu au făcut-o deloc.

Lecții pe care Buffett le-a predat propriilor copii.

În 2011, Buffett a contribuit la lansarea unui serial animat pentru copii numit „Secret Millionaire’s Club”, care s-a prezentat ca mentor al unui grup de studenți.

Există 26 de episoade în emisiune și fiecare abordează o lecție financiară, cum ar fi modul în care funcționează un card de credit sau de ce este important să urmăriți unde vă puneți banii.

„Le-am predat la toți cei trei copiii ai mei lecțiile predate în ‘Secret Millionaires Club’”, a spus Buffett pentru CNBC. „Sunt lecții simple menite pentru afaceri și pentru viață.”

Iată câteva lecții din spectacol, împreună cu sfaturi de la Buffett despre cum să îi înveți pe copii tăi:

1. Cum să fii un gânditor flexibil

Scopul acestei lecții este de a-ți încuraja copiii să nu renunțe doar pentru că ceva nu funcționează prima dată. Abilitatea de a gândi creativ și în afara cutiei va fi utilă atunci când se confruntă cu provocări financiare viitoare.

Idei de activitate:

O zi la muzeu de artă poate fi o experiență distractivă și educativă pentru copii. Îi puteți încuraja să observe și să aprecieze diferitele stiluri artistice ale pictorilor celebri, cum ar fi impresionismul, cubismul, suprarealismul sau abstractul. Apoi, puteți să le propuneți o provocare creativă: să picteze ceva al lor, folosind diferite instrumente decât pensula. Le puteți sugera să încerce să folosească bureți, tampoane de bumbac, degete sau orice altceva le trece prin minte. Astfel, vor descoperi noi modalități de a se exprima prin artă și vor dezvolta abilități motorii fine. O astfel de activitate este nu numai distractivă, ci și benefică pentru dezvoltarea lor cognitivă și emoțională.

Transformă-ți gunoiul într-o comoară provocându-ți copiii să inventeze noi utilizări pentru lucrurile vechi din casă (de exemplu, capacele de sticle se pot dubla ca piese de caroserie, o cutie de cereale goală poate fi transformată într-un suport pentru reviste). Acest lucru îi va ajuta să-i învețe cum să gândească critic, să economisească bani și să ajute mediul în același timp.

2. Cum să începeți să economisiți bani

După cum a spus odată Ben Franklin: „Un ban economisit este un ban câștigat”. Pentru a-ți ajuta copiii să învețe să-și gestioneze banii, este important ca ei să înțeleagă diferența dintre dorințe și nevoi.

Idei de activitate:

Oferă fiecăruia dintre copiii tăi două borcane de bani: unul pentru economii și unul pentru cheltuieli. De fiecare dată când primesc bani (de exemplu, ca cadou, pentru alocație, pentru plimbarea câinelui vecinului), discutați cu ei despre cum doresc să împartă banii între economii și cheltuieli.

Rugați copiii să facă o listă sau să creeze un colaj din fotografiile revistei cu cinci până la 10 lucruri pe care ar dori să le cumpere. Apoi, parcurgeți fiecare articol cu ei și marcați dacă este o dorință sau o nevoie (de exemplu, o jucărie nouă este o dorință, în timp ce un nou rucsac este o nevoie).

3. Cum se face diferenta intre pret si valoare

Cu toții am fost vinovați că am plătit mai mulți bani pentru o marcă grozavă de pantofi sau gadget atunci când am fi putut obține un articol similar care era la fel de bun la un preț mai mic.

Ideea din spatele acestei lecții este de a ajuta copiii să înțeleagă diferitele moduri în care agenții de publicitate ne determină să cumpărăm serviciile sau produsele lor, precum și cum să spunem ce este și pentru ce nu merită să plătim.

Idei de activitate:

Faceți o listă cu articolele de care aveți nevoie la supermarket și apoi verificați pliantele, ziarele și site-urile web împreună cu copiii dvs. pentru articolele de pe listă care ar putea fi la vânzare. Comparați aceste prețuri și vedeți care magazin oferă cea mai bună ofertă pentru un anumit produs.

Luați o revistă cu copiii dvs. și alegeți un anunț de evaluat. Întrebați-i: ce se vinde? Ce mesaj încearcă să transmită anunțul? Ce le atrage atenția în reclamă? Cum îi face anunțul să se simtă? Cum încearcă să-i convingă să cumpere produsul?

4. Cum să iei decizii bune

Cheia pentru a lua decizii inteligente este să ne gândim la modul în care diferitele alegeri pot afecta rezultatele viitoare.

Idei de activitate:

Buffett sugerează să modelezi abilități bune de luare a deciziilor și să vorbești cu copiii tăi despre deciziile tale pe măsură ce le iei, precum și despre orice efect de domino rezultat pe care l-ar putea avea. De exemplu: „Vrem să cumpărăm un televizor nou, dar AC este stricat și trebuie să economisim bani pentru a-l repara. Dacă nu o facem, va fi prea cald în casă când va veni vara. Odată ce AC-ul este reparat, ne putem gândi să cumpărăm televizorul.”

Obișnuiește-ți copiii să ia decizii bune despre cum să economisească bani. Poate că există un nou dispozitiv de tip gadget gen ceas inteligent, telefon nou etc. pe care doresc să-l cumpere. Întrebați-i dacă chiar au nevoie de varianta respectivă și dacă au căuat alternative la acel produs sau serviciu.

„Nu este niciodată prea devreme”

Insuflarea unor obiceiuri financiare sănătoase copiilor dumneavoastră este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteți face pentru a vă asigura că aceștia au un viitor de succes.

„Nu este niciodată prea devreme”, a spus Buffett într-un interviu cu întrebări și răspunsuri la Yahoo Finance în 2013. „Fie că îi învață pe copii valoarea unui dolar, diferența dintre nevoi și dorințe sau valoarea economisirii – toate acestea sunt concepte pe care copiii le întâlnesc la o vârstă foarte fragedă, așa că cel mai bine este să-i ajuți să-l înțeleagă.”