Norocul și riscul sunt frați. Atât unul, cât și celălalt ilustrează faptul că fiecare rezultat obținut în viață este ghidat de alte forțe decât efortul individual.
Scott Galloway, profesor la Universitatea din New York, are o opinie similară, de care este foarte important să ne amintim atunci când evaluăm succesul - atât pe al nostru, cât și pe al celorlalți: "Nimic nu este întra-atât de bun sau de rău precum pare".
Norocul și riscul se întâmplă fiindcă lumea este prea complexă pentru că 100% dintre acțiunile tale să dicteze în proporție de 100% rezultatele pe care le obții. Sunt determinate de același lucru: tu ești un singur om într-un într-un joc cu alte șapte miliarde de oameni și cu elemente mobile infinite. Impactul accidental al acțiunilor asupra cărora nu deții controlul poate fi mai semnificativ decât impactul acțiunilor pe care le întreprinzi în mod conștient.
Dacă le acorzi respectul cuvenit norocului și riscului, îți dai seama că, atunci când evaluezi succesul financiar al unei persoane - al tău sau al celorlați - nimic nu este niciodată întra-atât de bun sau de rău precum pare.
Dacă eu cumpăr o acțiune și, după cinci ani, constat că nu mi-a adus niciun profit. Este posibil să fi luat o decizie proastă când am cumpărat-o. Dar, este posibil și să fi luat o decizie bună, cu 80% șanse de a genera bani, doar că s-a întâmplat să pic pe partea ghinionistă de 20%. De unde știu care dintre cele două variante este cea corectă? Am făcut o greșeală sau doar m-am confruntat cu realitatea riscului?
Putem măsura din punct de vedere statistic anumite decizii pentru a afla dacă sunt înțelepte. Dar în viața reală, de zi cu zi, nu facem asta. E prea greu. Preferăm poveștile simple, care nu prezintă complicații, dar ele ne induc adesea în eroare.
Nu o sa vedem pe coperta revistei Forbes investitori săraci care au luat decizii bune, dar care s-au confruntat cu partea nefericită a riscului. Însă, cu siguranță o să vedem investitori bogați care au luat decizii bunicele sau chiar nesăbuite și care au avut noroc.
Periculos este că, atunci când vine vorba de bani, cu toții încercăm să descoperim ce anume merge și ce nu.
Ce strategii de investiți funcționează? Care dintre ele nu funcționează?
Cum să te îmbogățești? Cum să eviți sărăcia?
Tindem sa învățăm aceste lecții observând reușitele și eșecurile altora și spunând: " Trebuie să faci exact cum a făcut el, evită să faci ce a făcut ea".
Dacă am avea o baghetă magică, am afla cu exactitate în ce proporție au fost determinate aceste rezultate de acțiuni repetabile versus rolul arbitrar al riscului și al norocului, care au împins acțiunile într-o direcție sau în alta. Dar nu avem o baghetă magică. Avem un creier care preferă răspunsurile ușoare și care nu prea este interesant de nuanțe. Prin urmare, ne poate fi extrem de greu să identificăm trăsăturile pe care ar trebui să le imităm sau să le evităm.
Benjin Graham este cunoscut drept unul dintre cei mai mari investitori ai tuturor timpurilor, părintele investițiilor bazate pe valoare și mentorul care l-a îndrumat încă de la început pe Warren Buffett. Însă, succesul lui în investiții s-a datorat, în cea mai mare parte, faptului că deținea un pachet enorm de acțiuni GEICO, care, după cum el însuși a recunoscut, sfida aproape toate regulile diversificării pe care chiar Graham le-a prezentat în lucrările lui celebre.
La fel putem spune și despre Mark Zuckerberg că este un geniu pentru că, în 2006, a refuzat oferta celor de la Yahoo! de 1 miliard de dolari pentru achiziționarea companiei sale. A prevăzut viitorul și s-a ținut pe poziții. Pe de altă parte, compania Yahoo! este criticată cu aceeași înverșunare pentru că a refuzat o ofertă profitabilă de achiziție din partea celor de la Microsoft - fraierii ăia ar fi trebuit să ia banii cât încă mai puteau!
Riscul este sosia norocului și viceversa.
Norocul ți-l faci și singur, atunci când ești disciplinat, consistent în munca sau strategia pe care ai ales-o și desigur obiectivul trebuie să aibă sens pentru modul cum vezi tu viața și cum te vezi tu mai târziu în viața, iar drumul până la obiectivul final să aibă parte și de mai multe împliniri sau mai multe etape sau obiective mai mici îndeplinite.