Avantajele şi dezavantajele investiţiei prin intermediul unui fond

 

Apelarea la această formă de investiție este recomandată celor care nu au o experiență financiară avansată, administratorul fondului fiind cel care vine cu experiența necesară.

Este recomandat să apelezi la o astfel de formă de investiție pentru că ea este mai sigură, presupune un risc controlat și o diversificare a portofoliului adaptată la toleranța de risc a investitorilor.

Sursa ING

Orice tip de investiție presupune existența unor avantaje și a unor dezavantaje. Este însă

important de ținut minte faptul că, ceea ce este relevant sau important pentru un anumit

investitor, poate să nu prezinte nici o importanță pentru altul (sau să conteze mai puțin).

Între cele mai importante avantaje ale investiției prin fonduri mutuale, pot fi enumerate:

1. Management profesionist – dat de faptul că politica de selectare a plasamentelor, analizele și monitorizarea investițiilor sunt realizate de profesioniști care au și timpul și resursele și cunoștințele necesare pentru a fi alocate unui demers investițional reușit. Prin

deciziile de investiție luate, aceștia pot amplifica efectele perioadelor faste pentru piețele la care fondul este expus, sau pot atenua efectele negative atunci când piețele evoluează negativ.

2. Diversificare – una dintre cele mai bune strategii de diseminare a riscurilor – strategie

greu de aplicat pe cont propriu de către un investitor obișnuit care nu dispune de sume

considerabile de bani – care să-i permită investirea în titlurile mai multor entități – în spiritul cunoscutei zicale „nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”. Un plasament realizat într-un număr mare de titluri – de diferite tipuri, sau titluri de același tip, dar ale unor emitenți diferiți sau din industrii diferite – diminuează riscul de faliment, spre exemplu.

3. Accesibilitate – o calitate extrem de importantă pentru investitorii care nu-și pot permite o investiție mare dintr-odată, ci doar investirea periodică a unor sume mici de bani. În plus, accesul la piețele în care se realizează efectiv investițiile este semnificativ mai ieftin prin intermediul unui fond, care beneficiază atât de costuri reduse pe tranzacție, dat fiind valorile și volumele mari de tranzacționare pe care le realizează, cât și de comisioane preferențiale de la intermediarii prin care realizează respectivele tranzacții.

4. Lichiditate – o caracteristică importantă în condițiile în care un plasament într-un fond

oferă de regulă, randamente mai mari decât cele aduse de clasicele depozite bancare. Evident însă, cu riscurile echivalent-proporționale, în funcție de politica de investiții și de categoria din care fondul face parte.

Dintre cele mai evidente dezavantaje ale unei astfel de investiții, pot fi amintite

următoarele:

1. Costuri de administrare indiferent de rezultate – astfel, investitorii plătesc prețul

administrării, indiferent dacă fondul are randamente pozitive semnificative, sau dimpotrivă evoluează negativ. Astfel, costurile cu administrarea , dar și toate celelalte taxe și comisioane – precum cele pentru plata Depozitarului, adică a entității care verifică și certifică acuratețea evidențelor portofoliului fondului, sau cele impuse de autoritățile de reglementare, sunt plătite indiferent de modul în care fondul evoluează. La fel taxele și eventualele comisioane de subscriere-răscumpărare.

2. Lipsa controlului asupra plasamentelor – dată de faptul că un investitor într-un fond

mutual nu poate influența sau schimba (așa cum ar putea face în cazul unei investiții realizate pe cont propriu) politica și strategiile de investiții pe care administratorul fondului (SAI-ul) le-a impus/propus prin documentul de lansare a respectivului fond; și nici alegerea

momentelor/conjuncturilor în care aceste operațiuni să fie efectiv realizate.

3. Riscul unui management defectuos – care constă în faptul că managerii respectivului fond pot lua decizii neinspirate sau greșite care pot conduce la înregistrarea de pierderi în conturile investitorilor. Pentru diminuarea acestui risc însă investitorul poate urmări evoluția istorică a fondului vizat în raport cu celelalte fonduri din categoria din care acesta face parte, astfel că, deși performanțele din trecut nu sunt garanții pentru cele viitoare, investitorul își poate face o idee cu privire la abilitățile și capacitățile administratorilor.

Taxe, comisioane şi cheltuieli

Ca orice alt tip de afacere și funcționarea unui fond de investiții presupune existența unor costuri. Cunoașterea acestor informații este esențială pentru investitori, deoarece orice sumă de bani care iese din activul fondului sub formă de taxe și comisioane afectează performanța Fondului.

În linii mari, se poate spune că investitorul într-un fond mutual poate suporta (după caz) două tipuri de costuri: directe și indirecte.

Ca un exemplu de cost direct, investitorul poate fi ținut la plata unor taxe sau comisioane pentru cumpărările și/sau răscumpărările de titluri. Acestea sunt, de regulă, plătite de investitor la momentul intrării sau ieșirii din Fond, și sunt cel mai adesea calculate ca procent din suma investită la momentul vanzarii. Între costurile suportate în mod indirect de investitor se înscriu toate acele taxe, comisioane sau cheltuieli ocazionate de funcționarea efectivă a Fondului.

Astfel, între cele mai importante costuri suportate de Fond se află comisionul de

administrare – comision perceput de administratorul Fondului pentru activitatea sa în legătură directă cu Fondul.

O categorie importantă de comisioane este generată de operațiunile curente realizate de Fond (prin administrator) – așa cum este cazul comisioanelor plătite pentru tranzacțiile realizate pe piețele financiare sau cazul taxelor și comisioanelor de deschidere sau administrare a conturilor curente bancare ale fondului. Există și o serie de comisioane ce derivă din obligația Fondului/administratorului de a aduce investitorilor garanții suplimentare cu privire la veridicitatea și corectitudinea evidențelor sale, păstrarea în siguranță a activelor, asigurarea decontării tranzacțiilor. Putem vorbi astfel de taxele și comisioanele plătite către Depozitar – instituție independentă care ține o evidență

paralelă cu cea a Fondului vizând activele aflate în portofoliul acestuia și care garantează astfel veridicitatea raportărilor făcute de fond (prin administratorul său), dar și de taxe plătite auditorului situațiilor financiare ale fondului. Lista de mai sus are însă un caracter orientativ; pentru a avea o imagine completă privind costurile care un investitor le suportă, direct sau indirect, trebuie parcurse cu atenție documentele de organizare și funcționare ale Fondului (Prospectul Fondului, Regulile Interne ale Fondului și Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori – DICI).

Obligațiile fiscale, care investitorul le are către stat trebuie, de asemenea, avute în

vedere.

DE REȚINUT!

● Taxele și comisioanele plătite de Fond diminuează randamentele pe care investitorii le-ar putea obține.

● De regulă, randamentele publicate în DICI, în presa scrisă sau în mediul online, includ (în sensul în care au fost deja scăzute) majoritatea comisioanelor și cheltuielilor, cu excepția eventualelor comisioane de subscriere şi/sau de răscumpărare.

● Valoarea unitară a unităților de fond (VUAN) cumpărate/răscumpărate este cunoscută în ziua următoare celei în care au fost recepționați banii pentru cumpărare, respectiv a fost înregistrată cererea de răscumpărare de unități de fond.

IMPORTANT

Consultă lista distribuitorilor unui fond pentru a identifica cea mai comodă/ convenabilă cale de a realiza investiția.

Înainte de a investi într-un fond, citiți cu atenție documentele acestuia pentru a vă

familiariza cu caracteristicile sale: obiective, durată recomandată a investiției, riscuri

specifice ce se pot materializa, modalitatea de procesare a operațiunilor cu unități de fond etc.

Exemplu de risc

De unde mă informez cu privire la fondurile de investiții?

Prima și cea mai importantă sursă de informații despre un Fond de investiții este Prospectul de emisiune al Fondului. Acest document poate fi găsit atât pe site-ul Societății de Administrare a Investițiilor care-l administrează, cât și la distribuitorii Fondului, și cuprinde toate informațiile cu privire la organizarea și funcționarea acestuia (echipa de administrare, informații relevante privitoare la partenerii SAI/Fondului – precum Depozitarul, distribuitorii etc.).

Rapoartele anuale și/sau cele semestriale adresate investitorilor sunt, de asemenea, surse importante de informații cu privire la structura activelor și plasamentelor Fondului, alături (uneori) de numeroase informații cu privire la strategiile și tehnicile administratorului etc.

De interes pentru un investitor care se documentează cu privire la investiția pe care dorește să o realizeze pot fi și raportările periodice realizate de Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF), raportări care surprind evoluția pieței locale a fondurilor de-a lungul timpului.

De altfel, site-ul AAF (www.aaf.ro) poate fi un bun furnizor de date nu doar pentru a urmări

evoluția istorică a unui fond anume, ci și pentru a realiza unele analize comparative directe – între Fondul vizat și competitorii acestuia spre exemplu, sau între diferite categorii de fonduri de investiții.

Asociaţia Administratorilor de Fonduri (AAF), membră EFAMA (din 2009) este organizația profesională independentă, neguvernamentală a operatorilor din industria Organismelor de Plasament Colectiv (O.P.C) din România care reunește:

● 21 de Societăți de administrare a investițiilor (SAI) care administrează 75 fonduri

deschise de investiții (O.P.C.V.M.) și 19 fonduri închise de investiții (F.I.A.)

● 4 Societăți de Investiții Financiare (S.I.F.), foste Fonduri ale Proprietăţii Private

● Fondul Proprietatea

● 4 bănci depozitare

De ce să investești în acțiuni? 4 motive ca să investești în acțiuni

                       

1. Acțiunile sunt de obicei o investiție lichidă.

În afara performanței potențiale consistente, există și alte motive pentru care acțiunile sunt o opțiune atractivă de investiții. Ele sunt în primul rând o investiție lichidă. Dacă comparăm cu vânzarea unei proprietăți imobiliare care poate dura câteva luni, iar costurile unei astfel de tranzacții pot fi considerabile, cu atât mai mult cu cât se dorește lichidarea rapidă a activului respectiv. În schimb, vânzarea unei acțiuni durează de obicei doar câteva secunde, cu costuri minime, fiind mult mai ușor de găsit o contraparte prin intermediul bursei de valori. În plus, acționarii pot alege să vândă toate acțiunile pe care le au la o companie sau doar o parte din acestea. O astfel de opțiune nu este încă valabilă în cazul unei proprietăți.

2. Este ușor să determini prețul acțiunilor.

Un alt avantaj al acțiunilor este că valoarea reală a unei astfel de investiții poate fi stabilită cu ușurință. Este simplu deoarece poți vedea zilnic evoluția acțiunilor online. Iar în acest fel poți decide dacă prețul de vânzare este unul bun sau mai poți aștepta.

3. Diversificare.

Crearea unui „coș de acțiuni” (un portofoliu de acțiuni) îți permite să investești în diverse sectoare ale economiei, minimizând astfel eventualele riscuri și pierderi pe unul dintre sectoarele care poate să înregistreze o evoluţie mai slabă într-o anumită perioadă. Dacă un sector scade, altul poate crește. De asemenea, companii din aceeași industrie pot evolua în mod diferit, fiecare având particularitățile ei, fiind într-un anumit stadiu de dezvoltare, având un anumit mixt de clienți sau produse etc. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care un portofoliu bine echilibrat de acțiuni surclasează invariabil multe alte tipuri de investiții.

4. Randament și dividende.

Principalul motiv prin care poți obține profit din investiția în acțiuni este creșterea prețului de piață în timp. În plus, poți beneficia de dividendele plătite acționarilor din profiturile înregistrate de companie, fie în bani sau în acțiuni nou emise (gratuite). Este o modalitate prin care acționarii sunt recompensați ca proprietari ai companiei. În România, dividendele sunt plătite o dată pe an, în funcție de politica pe care o are compania cu privire la distribuirea profitului și de necesarul de finanțare, în alte țări de ex. SUA, dividendele sunt plătite trimestrial. Nivelul dividendului poate varia dacă firma vrea să se dezvolte, caz în care rata de distribuție a dividendelor ar putea fi mai mică. De exemplu, o companie matură ar putea opta pentru o rată mai mare de distribuție.

5. Este mai ușor decât crezi.

Investiția în acțiuni este un proces simplu – milioane de oameni fac acest lucru în toată lumea! Investiția în acțiuni necesită serviciile unui intermediar sau broker (așa cum plasarea fondurilor tale în depozite necesită serviciile unei bănci).

Acum voi răspunde la 2 dintre cele mai frecvente întrebări puse de cei care sunt la început de drum în lumea investițiilor.

1. Ce influențează prețurile acțiunilor?

Prețurile acțiunilor sunt diferite de la o companie la alta, ca ordin de mărime. Acțiunea unei companii poate costa 30 bani, în timp ce prețul acțiunii unei alte companii poate fi 250 lei.

Crezi că este mai bine să cumperi acțiuni la cea de a doua companie, pentru că este mai valoroasă? Nu neapărat! O greșeală comună este perceperea valorii unei companii ca fiind proporțională cu prețul acțiunii companiei respective. Prețul unei acțiuni, la un moment dat, depinde de valoarea companiei, și în egală măsură, de numărul de acțiuni pe care compania respectivă le-a emis sau există într-o perioadă de timp.

👉 Important de reținut:

Capitalizarea bursieră a unei companii = Preț de piață x Număr de acțiuni emise

Astfel, dacă o companie se tranzacționează la 30 bani pe acțiune, iar aceasta a emis 5 miliarde de acțiuni, atunci capitalizarea bursieră sau valoarea de piață a companiei este de 1,5 miliarde lei. Într-un alt exemplu, o companie care se tranzacționează la 250 lei pe acțiune și are 5 milioane de acțiuni emise are o capitalizare bursieră de 1,25 miliarde lei, deci o valoare de piață mai mică, deşi prețul pe acțiune este cu mult mai mare decât în primul caz. În concluzie, valoarea unei companii este determinată de valoarea de piață a acesteia.

2. Cum evoluează prețul acțiunilor?

După ce acțiunile companiei încep să se tranzacționeze la bursă, valoarea companiei se modifică în funcție de fluctuația prețului pe acțiune. Pe măsură ce investitorii obțin informații noi despre companie, ei decid cât de mult sunt dispuși să plătească pentru o acțiune. La fel ca prețul unui produs sau serviciu, prețul acțiunii este determinat de cerere și ofertă. Cererea este creată de cei care vor să cumpere acțiuni de la investitorii care le dețin deja. De cealaltă parte avem oferta, reprezentată de deținătorii de acțiuni care sunt dispuși să le vândă la un anumit preț. Evident, cu cât interesul pentru o acțiune este mai mare, cu atât cererea va fi mai mare, iar acest lucru va duce la o creștere a prețului, în contextul în care oferta va fi mereu limitată la numărul de acțiuni emise și aflate în circulație. Este important să înțelegem că diferite evenimente pot determina cumpărătorii și vânzătorii să miște prețul în sus sau în jos, de exemplu evenimente care au loc la nivel global, la nivel de industrie, creșterea veniturilor sau a cheltuielilor companiei, lansarea de noi produse, schimbări în management sau schimbări ale legislației.

Trebuie să enumerăm și factorii care pot influența la un moment dat prețul unei acțiuni, de cele mai multe ori în economie mulți specialiști spun că acești factori sunt rezultatul procesului dintre cauză si efect.

Factorii care pot influența prețul pot fi împărțiți astfel:

● Performanţa companiei;

● Performanţa financiară relevată prin raportările oficiale ale companiei;

● Schimbări intervenite în acţionariatul majoritar sau în management;

● Rapoarte de analiză publicate de presa financiară sau de analişti profesionişti;

● Oportunităţi sau ameninţări apărute în industria în care activează compania;

● Lichiditatea (frecvenţa cu care investitorii tranzacţionează acţiunile companiei);

● Mediul economic: ratele de dobândă, inflaţia/deflaţia, cursul de schimb al monedei, şocuri politice sau economice, fiscalitatea (taxarea câştigurilor de capital în raport cu alte câştiguri);

● Mediul competiţional;

● Evoluţia substitutelor (compania concurează pe piaţă cu alte clase de active care pot reprezenta o alternativă mai bună pentru investiţii);

● Tranzacţii incidentale (motivate de alte scopuri decât cele bazate pe valoarea

companiei);

● Sentimentul general din piaţă (de multe ori subiectiv, părtinitor şi obstinat) – face

obiectul unei noi ştiinţe numită „Finanţe comportamentale (Behavioral Finance)”.

Este important să fii cât mai bine informat. În timp ce investitorii decid dacă o acțiune merită cumpărată prin examinarea „sănătății” financiare a companiei, la fel de important este să urmărească știrile și evenimentele care pot influența prețul acțiunilor prin efectul lor asupra ofertei și a cererii.

Monitorizarea prețurilor.

Poți verifica prețurile zilnice ale acțiunilor online, chiar pe site-ul BVB pentru România și Yahoo Finance pentru SUA. De regulă, vor fi menționate următoarele prețuri:

- prețul de închidere (referință), care este ultimul preț înregistrat în ședința precedentă și cel față de care se calculează variația pentru ziua curentă;

- prețul curent, care este ultimul preț de tranzacționare înregistrat în piață;

- cel mai mare preț al zilei, adică cel mai mare preț plătit pentru acțiunea respectivă în timpul ședinței de tranzacționare;

- cel mai mic preț al zilei, adică cel mai mic preț plătit pentru acțiunea respectivă în timpul ședinței de tranzacționare;

- variația prețului, comparativ cu ultimul preț înregistrat de acțiunea respectivă la finalul precedentei zile de tranzacționare.

Semnele (+) și (-) asociate variației prețului arată dacă o acțiune a crescut sau a scăzut față de prețul de la închiderea zilei precedente. Dacă nu este evidențiat în niciun alt fel, înseamnă că prețul a stagnat la nivelul prețului de referință.

Analiza Calitativă și Analiza Cantitativă

Există două modalități distincte, dar în același timp complementare, de a analiza o companie listată public - analiza calitativă și analiza cantitativă. Cele două instrumente sunt privite ca metode opuse de evaluare a unei oportunități de investiție, însă alte abordări propun îmbinarea celor două, astfel încât prin analiza calitativă să se decidă în ce este investit capitalul, iar prin cea cantitativă să se identifice momentul oportun în piață pentru a cumpăra instrumentele financiare vizate.

Conform analizei calitative, valoarea de piață a unei companii nu corespunde întotdeauna cu valoarea „adevărată” sau intrinsecă a acesteia și prin urmare este foarte important de luat în calcul întregul spectru de informații disponibile despre compania în care vrem să investim. Analiza calitativă ajută la fundamentarea unei concluzii valide privind valoarea reală a acțiunii și a potențialului de creștere a acesteia, precum și la selectarea acelor acțiuni care se tranzacționează la un preț de piață mai mic decât valoarea reală. Astfel, în timp prețul va tinde să ajungă la valoarea reală, dacă estimările inițiale au fost corecte. Pe de altă parte, dacă valoarea determinată prin aplicarea analizei calitative este mai mică decât prețul din piață al acțiunii respective înseamnă că acțiunea companiei este supraevaluată în piață și investitorii vor renunţa la a o cumpăra. Sau dacă există deja în portofoliu, o pot vinde. Analiza calitativă pornește de la situația financiară a unei companii și a sectorului în care aceasta activează, lucrând cu rapoartele financiare ale companiei, publicate trimestrial. Se evaluează managementul, produsele companiei, modelul de bussines, mediul concurențial al acesteia, politica de dividend etc. Se iau în considerare și factori externi cu impact semnificativ, cum ar fi: evoluția economiei în ansamblu, impactul politic, reglementările și trendurile industriei. Toate aceste informații sunt înglobate în modele financiare care calculează valoarea reală a companiei, implicit a prețului pe acțiune, care se compară cu valoarea de piață curentă pentru a determina dacă compania este sub sau supraevaluată și dacă merită cumpărată sau menținută în portofoliu.

Într-o abordare diferită, analiza cantitativă pornește de la premisa că prețul din piață al unei acțiuni la un anumit moment dat include toate informațiile financiare și nefinanciare disponibile despre compania respectivă. În acest caz singurul preț corect la momentul respectiv este cel de pe bursă. Printr-o astfel de abordare, analiza cantitativă se bazează pe fluctuațiile din piață și încearcă să surprindă rolul factorului psihologic în modul de funcționare al pieței. Sub influențe de ordin psihologic, cum ar fi optimismul sau pesimismul investitorilor, prețurile pe o piață liberă, competitivă, tind să formeze trenduri și tipare care alternează, dar tind să se repete. Aceste trenduri și tipare de preț stau la baza studiului prețurilor și al realizării prognozelor de evoluţie în cadrul analizei cantitative. De altfel, motto-ul analizei cantitative este că istoria, dacă nu se repetă întocmai, în mod cert se aseamănă.

Când analizăm cantitativ o acțiune pe piață, luăm în calcul evoluţiile trecute și prezente, momentumul (sau elanul trendului actual), sentimentul pieței (sau gradul de optimism/pesimism al investitorilor). Sunt urmărite și datele statistice legate atât de preț, cât și de volumul de tranzacționare.

La final randamentele pe termen lung sunt influențate doar de fundamentele afacerii și de capacitatea companiei de a face bani în viitor pentru a putea recompensa acționarii.

Investițiile pe termen lung tind să fie mai sigure și aproape lipsite de riscuri dacă comparăm cu investițiile pe termen scurt care sunt catalogate de mulți specialiști ca fiind simple speculații și nu sunt bazate pe fundamente solide.

Românii sunt toți proprietari dar sunt pe ultimele locuri la PIB/cap de locuitor din UE

 Aproximativ 94% din poporul român locuiește în propria locuință. Aceasta înseamnă că majoritatea banilor sunt blocați în active imobiliare, care nu generează venituri și nu contribuie la dezvoltarea economică. Banii ar trebui să fie investiți în mod inteligent, în active care oferă randamente mai mari decât rata inflației, cum ar fi acțiunile la bursă. Americanii au o cultură financiară mai avansată și investesc o parte semnificativă din economiile lor în companii inovatoare și competitive, care creează valoare și progres. Nu este vorba de a se "juca" la bursă, ci de a participa la finanțarea celor mai mari afaceri din lume, care aduc beneficii atât investitorilor, cât și societății.

De ce ar trebui să investești în acțiuni și nu în imobiliare sau depozite bancare? Pentru că acțiunile au un potențial de creștere mult mai mare decât celelalte două tipuri de active. Imobiliarele sunt dependente de cererea și oferta de pe piață, care poate varia în funcție de factori economici, sociali sau politici. De asemenea, imobiliarele implică costuri de întreținere, impozite și comisioane, care reduc profitabilitatea investiției. Depozitele bancare sunt active cu risc scăzut, dar și cu randament scăzut, care nu pot compensa efectul inflației, care a depășit 8% în acest an. În plus, depozitele bancare sunt supuse impozitului pe venit, care este de 10% pentru persoanele fizice.

Acțiunile, în schimb, reprezintă părți din capitalul social al unei companii, care îți conferă dreptul de a primi dividende și de a participa la adunările generale ale acționarilor. Acțiunile sunt active cu risc mai ridicat, dar și cu randament mai ridicat, care pot genera profituri mult mai mari pe termen lung. De exemplu, dacă ai fi investit 1000 de lei în acțiunile Banca Transilvania (TLV) în 2013, astăzi ai avea peste 10.000 de lei, fără să iei în calcul dividendele primite. Acțiunile sunt influențate de performanța companiei, de evoluția pieței și de conjunctura economică. De aceea, este important să alegi acțiuni ale unor companii solide, cu o strategie clară și cu perspective de creștere. De asemenea, acțiunile asigură o lichiditate mai mare decât imobiliarele, adică posibilitatea de a vinde sau cumpăra active rapid și ușor.

Economistul Iancu Guda susține că românii ar trebui să își diversifice portofoliile de investiții și să nu se limiteze la imobiliare și depozite bancare. Acestea sunt active cu risc scăzut, dar și cu randament scăzut, care nu pot compensa efectul inflației, care a depășit 8% în acest an. În schimb, bursa oferă oportunități de investiții în companii din diferite domenii și sectoare, care pot genera profituri mult mai mari pe termen lung. De asemenea, bursa asigură o lichiditate mai mare decât imobiliarele, adică posibilitatea de a vinde sau cumpăra active rapid și ușor. În cartea sa "Banii în mișcare", Iancu Guda explică cum funcționează piața de capital și cum se poate investi eficient la bursă.

Însă, pentru a investi la bursă, este nevoie de educație financiară și de cunoștințe solide despre economie și afaceri. Nu este suficient să urmărești cotațiile sau să copiezi strategiile altora. Trebuie să înțelegi contextul macroeconomic, să analizezi performanța și potențialul companiilor, să îți stabilești obiective și riscuri acceptabile. Investițiile la bursă nu sunt un joc de noroc, ci o activitate care necesită pregătire, disciplină și răbdare. Dacă vrei să începi să investești la bursă, primul pas este să îți deschizi un cont la o casă de brokeraj autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Apoi, trebuie să îți alegi instrumentele financiare pe care vrei să le tranzacționezi (acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale etc.) și să îți faci un plan de investiții pe termen mediu sau lung. De asemenea, este important să te informezi constant despre evoluția pieței și a companiilor în care ai investit sau vrei să investești și desigur să îți concentrezi strategia pe un orizont pe termen lung.

O strategie de investiții pe termen lung presupune să alegi acțiuni individuale de la companii solide și să le cumperi în mod regulat, indiferent de fluctuațiile pieței. Acest lucru îți permite să beneficiezi de creșterea valorii acțiunilor pe termen lung și să reduci riscul de a cumpăra la prețuri prea mari sau prea mici. Eu folosesc această strategie pentru a investi economiile mele lunare în bursa din US, unde există multe oportunități de a găsi acțiuni de calitate. 

Dacă ești interesat să afli mai multe despre cum îmi aleg și îmi gestionez portofoliul de investiții, te invit să te abonezi la canalul meu de YouTube @managementul-investitiilor, unde postez în fiecare lună materiale informative și educative despre investițiile pe termen lung.